Scurt istoric

Colegiul şi academia iezuită (1579, 1581-1776)

Colegiul şi mai apoi academia iezuită din Cluj a luat naştere ca urmare a unor realităţi religioase, culturale şi politice europene şi transilvănene în secolul al XVI-lea. Influenţele benefice ale culturii renascentiste, efectele contrareformei şi realităţile din Transilvania au contribuit la actul fondator din 1579, reînnoit în 1581, document prin care principele Transilvaniei şi regele Poloniei, Báthory István, a ridicat instituţia la rangul de academie (universitate), prin acordarea titlurilor de bacalaureat, masterat şi doctorat (Gradus et Baccalaureatus et Magisterii et Doctoratus) acelora care au terminat dreptul, filosofia sau teologia. Principele, prin diploma din Nepolomic din februarie 1583, a fondat un convict nobiliar şi seminarul Szent József (Sfântul Iosif) pentru cazarea a 150 de tineri. Grupul de 12 iezuiţi din Polonia a ajuns la sfârşitul lunii septembrie 1579 la Cluj-Mănăştur, unde au şi început renovările clădirilor, astfel încât la 20 decembrie au deschis porţile şcolii cu două clase. Activitatea didactică s-a desfăşurat sub îndrumarea, organizarea şi planul de învăţământ al ordinului iezuit.

Liceul regesc din Cluj (1776-1851)

După desfiinţarea ordinului iezuit, la cererea împărătesei Maria Tereza, activitatea didactică a fost preluată de ordinul piarist. Piariştii au obţinut convictul nobiliar (Convictus nobilium), convictul Szent József (Seminarium Bathorianum, Aporianum, Seminarium Sancti Josephi Pauperum), mănăstirea şi biserica ordinului iezuit. Activitatea didactică a piariştilor în centrul clujean a început prin introducerea materiilor reale, mai ales a matematicii, ştiinţelor naturii, istoriei naţiunii, geografiei, muzicii şi filosofiei, pe lângă studierea limbii şi literaturii latine. Învăţământul promovat de călugării piarişti, comparativ cu cel al iezuiţilor, axat pe preponderenţa limbii şi culturii latine, spirit dogmatic, accentul pe memorizare şi formalism, era mai flexibil şi mai eclectic.

Gimnaziul public romano-catolic din Cluj (1851-1861)

În anul şcolar 1850-1851 la cererea Guberniumului, academia din Cluj a fost mutată la Sibiu, iar gimnaziul cu opt clase a fost transformat în gimnaziu superior „rom. cath.”. La sfârşitul anului şcolar a fost organizat primul bacalaureat în şcoala clujeană.

Gimnaziul Superior romano-catolic din Cluj (1861-1900)

Ordinul ministerial cu nr. 896 din 19 august 1867 i-a redat Statusului Romano-Catolic fondurile, bunurile mobiliare şi imobiliare, între ele numărându-se şi liceul piariştilor din Cluj. Secolul al XIX-lea a fost cel al profesorilor erudiţi, şi nu al celor autodidacţi sau al polihistorilor secolului trecut. Din anul 1883, şcoala a funcţionat după legea privind şcolile secundare, care a impus introducerea programei unice, dar care a fost introdusă în gimnaziile Statusului cu modificări minore. Tot atunci a fost introdus calificativul în notare (foarte bine = 1, bine = 2, satisfăcător = 3, nesatisfăcător = 4).

Gimnaziul Superior al Statusului Romano-Catolic din Transilvania, condus de ordinul piarist din Cluj (1900-1930)

Contractul dintre Statusul Romano-Catolic şi Ministerul Educaţiei, încheiat în anul 1900, a prevăzut un sprijin financiar, trimis anual pentru nevoile gimnaziului. Gimnaziul avea mai multe cabinete, biblioteci, muzee, care în fiecare an au fost îmbogăţite cu noi achiziţii; acestea puteau ajunge în instituţie în urma unor donaţii, sau ca rezultat al achiziţiilor făcute de aceasta. Noutatea anului şcolar a fost introducerea unei banderole, cu iniţialele institutului, numerotate, a beretei, pe care se afla blazonul piarist, şi a carnetului de elev cu poza titularului.

Prin ordinul ministerial 100.085-1923, sistemul elevilor particulari a luat sfârşit, aceştia au fost introduşi în învăţământul statal, şcolile confesionale puteau admite doar elevi de aceeaşi confesiune. Coeducaţia a fost interzisă, iar statutul de elev particular s-a sistat. Elevilor de alte confesiuni li s-a permis continuarea studiilor, dar numai până la sfârşitul anului şcolar, acestea fiind motivele pentru care, din anul următor, şcoala va fi frecventată în majoritate de elevi maghiari şi romano-catolici. În şcoala piariştilor educaţia se făcea după programa liceelor romano-catolice aprobată şi de minister, care în esenţă nu diferea de programa statului. În şcoală s-au predat ca materii facultative: stenografia, desen artistic, exerciţii practice la ştiinţele naturii şi la fizică, scrimă. Pe baza regulamentului primit de la Ministerul Instrucţiunii, durata orelor de studiu era de 50 de minute, iar orarul săptămânal prevedea, pentru clasele a IV-a şi a VIII-a, 32 de ore, iar pentru celelalte clase între 29 şi 31 de ore. La 7 noiembrie 1928, „Liceul  romano-catolic” avea caracter confesional şi cu predare în limba maghiară. Dreptul de publicitate l-a obţinut prin actul nr. 80 din 1928. În liceu funcţionau două societăţi: Congregaţia Mariană şi Cercetăşia, ambele cu aprobarea Ministerului Instrucţiunii.

Gimnaziul Superior romano-catolic de băieţi din Cluj (1930-1940)

Modificările aduse la legea învăţământului secundar au reintrodus sistemul cu opt clase, legea permiţând frecventarea şcolii confesionale doar din partea celor de aceeaşi confesiune şi aparţinând aceleiaşi naţionalităţi, în cazul Gimnaziului  Superior a elevilor romano-catolici maghiari.

Gimnaziul romano-catolic „Zágoni Mikes Kelemen” din Cluj (1940-1944)

Între 20 şi 22 noiembrie 1942 a avut loc cea mai mare festivitate organizată în provincia ordinului piarist maghiar. A fost sărbătorită aşezarea piariştilor la Podolin, considerată prima casă fondată pe pământ maghiar, astfel peste tot au fost organizate serbări în onoarea a 300 de ani de activitate. Comemorările erau axate pe următoarele trei idei, transmise de superiorul ordinului piarist din Ungaria: în primul rând pe „Varitas liberabit vos”, având în vedere valorile transmise de Iosif de Calasanz, spiritualitatea şi modestia; în al doilea rând „Spiritus pietatis”, urmată de „Gesta Dei per a Scholas Piae”, prin care erau accentuate sarcinile ordinului în trecut şi misiunea din prezent. Elevii şi profesorii piarişti şi laici au participat la aceste activităţi.

Gimnaziul romano-catolic piarist din Cluj (1944-1948)

În această perioadă şcoala s-a desfăşurat sub motoul „Pietate et scientiis”, rostit ca recomandare elevilor de directorul liceului la festivitatea de începerea anului şcolar. Astfel, şcoala ordinului piarist şi la mijlocul secolului al XX-lea, pe lângă cunoştinţele ştiinţifice, avea menirea de a educa tânăra generaţie într-un spirit religios şi prin impunerea unor valori morale şi creştine. Pentru ca educaţia morală şi religioasă să fie cât mai temeinică, elevii participau săptămânal de două ori la cursuri de religie, fiind, de asemenea, prezenţi la slujbe în zilele de duminică şi de sărbători religioase.

Şcoala pedagogică maghiară din Cluj-Napoca (1948-1957)

După naţionalizarea gimnaziului romano-catolic, în clădire au fost aşezate mai multe clase ale Şcolii pedagogice maghiare cu scopul de a educa tânăra generaţie de învăţători şi învăţătoare. Astfel, în clădire şi-au continuat studiile şi elevii din Gimnaziul romano-catolic şi elevii Şcolii pedagogice. Între 1955-1956 în instituţie a început studiul prima clasă liceală.

Şcoala secundară nr. 11 din Cluj-Napoca (1957-1965)

Din toamna anului 1956 Şcoala Pedagogică cu limbă de predare maghiară nr. 1 a fost transformată în Şcoala secundară nr. 11.

Liceul nr. 11 din Cluj-Napoca (1965-1977)

Din anul şcolar 1965-1966 şi elevii Liceului Pedagogic cu predare în limba română au fost transferaţi în instituţie, astfel că în aceeaşi clădire au funcţionat mai multe instituţii. În anii ´60-70 instituţia s-a dezvoltat, numărul elevilor a crescut şi în clasele primare a fost introdusă limba engleză. Instituţia a funcţionat şi ca şcoală pentru efectuarea practicii pedagogice pentru studenţii Universităţii „Babeş-Bolyai”. Din anul 1971 aici a fost transferată secţia sportivă maghiară a Liceului „Nicolae Bălcescu”.

Liceul de Matematică-Fizică nr. 3 din Cluj-Napoca (1977-1990)

Specificul liceului au devenit materiile reale şi ştiinţele naturii. Aici funcţionează primele clase speciale de fizică. Pentru obţinerea unor performanţe şcolare, în instituţie a fost introdus sistemul cabinetelor şcolare. Practica a fost desfăşurată de elevii şcolii în fabrica Armătura sub îndrumarea profesorilor.

Liceul Teoretic nr. 2 din Cluj-Napoca (1990-1999)

Din anul 1990 funcţionează clase de informatică, iar din septembrie 1990 şi predarea religiei figurează între materiile facultative. Schimbările intervenite pe plan politic au influenţat şi evoluţia instituţiei. Astfel, în instituţie au rămas doar clase maghiare, din anul 1996 în instituţie fiind primite şi clasele speciale integrate.

Liceul Teoretic „Báthory István” din Cluj-Napoca (1999-)

 

Bibliografie selectivă

  1. Anuarul Liceului Piarist din Cluj. Anii şcolari 1851-1852 – 1943-1944.
  2. A kolozsvári róm. kath. népiskolák értesítője, [Anuarul şcolilor poporane romano-catolice clujene], Kolozsvár, 1888-1889 – 1910-1911.
  3. Anuarul Liceului Teoretic „Báthory István” Cluj-Napoca, Anii şcolari 1989-1990 – 2008-2009.
  4. A kolozsvári Piarista Öregdiákok Emlékkönyve, [Albumul Foştilor Elevi Piarişti clujeni], Kolozsvár, 1992.
  5. Piarista füzetek, [Caiete piariste], Kalazancius Tanulmányi Központ, Budapest, 1-10.
  6. Öreg diák visszanéz, [Amintirile fostului elev], szerk. György Lajos, Editura Minerva, Cluj, 1926.
  7. Albu, Nicolae, Istoria învăţământului românesc din Transilvania până la 1800, Cluj-Sibiu, 1944.
  8. Albu, Nicolae, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1867, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
  9. Fazakas István, Politica religioasă şi şcolară a absolutismului luminat în Transilvania, (Teză de doctorat), Cluj-Napoca, 1998.
  10. Jakab Elek, Kolozsvár története, [Istoria Clujului], vol. I-III., Budapest, 1888.
  11. Mészáros István, Az iskolaügy története Magyarországon 996-1777 között, [Istoria învăţământului în Ungaria între anii 996-1777], Akadémiai Kiadó, Budapest, 1981.
  12. Pană Virgil, Minorităţile etnice din Transilvania între 1918-1940, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1996.
  13. Raport final. Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România, Bucureşti, 2006.
  14. Romsics Ignác, Magyarország története a XX. században, [Istoria Ungariei în secolul al XX-lea], Osiris Kiadó, Budapest, 2000.
  15. Sas Péter, Az erdélyi római katolikus egyház 1900-1948, [Biserica Romano-Catolică din Transilvania 1900-1948], Mundus Kiadó, Budapest, 2008.
  16. Ausenda,Giovanni, A piarista rend története, [Istoria ordinului piarist], Kalazancius Tanulmányi Központ, Szeged, 2003.
  17. Balanyi György, Biró Imre, Biró Vencel, Tomek Vince, A magyar piarista rendtartomány története, [Istoria provinciei din Ungaria al ordinului piarist], Budapest, 1943.
  18. Borián Tibor, Koltai András, Legeza László, Piaristák, [Piariştii], Mikes Kiadó, Budapest, 2007.